joi, 16 iulie 2015

Calatori prin infinit...

Fericiti cei ce se tem de moarte, caci ei pretuiesc viata cu adevarat. Nu necunoscutul sau intunericul îi sperie, ci neputinta de a mai schimba ceva, termenul limita.

Atata timp cat apropierea mortii iti repugna si te umple de oroare, inseamna ca viata, cu toate defectele si toanele ei, capricioasa, imprevizibila viata,inca te mai atrage. Inca-i mai simti caldura mainilor-pamant, mainilor-cer, mainilor-oameni. Inca-i mai auzi cantecul ca o chemare, ca o promisiune ca maine, daca va mai fi un mâine, ai o noua sansa de a incepe o pagina noua, de a schimba tot ce nu ai indraznit sau nu ai reusit sa schimbi pana acum. Ah, si atunci, pentru acest 'mâine' merita sa lupti. E ca o sansa la fericire pe care nu vrei s-o ratezi. Sa riste altii - tu nu esti dispus sa risti. Moartea iti este dusman nu prieten, si armele ei sunt prea teribile, iar tu esti neinarmat. Doar un nebun s-ar duce la duel fara pistol, sau cu un pistol de jucarie, cu gloante oarbe. Si atunci, eviti duelul. Te ascunzi cum poti. Miza e prea mare. Daca totul s-ar termina acum, in aceasta clipa, ce fantastica risipa! De ganduri nerostite, de drumuri neumblate, de neatingeri si nepriviri, de sarutari irosite, de lacrimi neplanse, de netrairi...

Fericiti cei ce s-au apropiat de moarte suficient de mult incat sa-i simta gustul amar si mirosul intepator...pentru ca apoi sa guste din dulceata vietii! Ce dar mai minunat decat o noua viata? Inca o sansa de a fi mai bun, mai prezent, mai autentic, mai sincer cu tine si cu cei din jur, mai generos, mai iubitor?

Eu nu m-am temut niciodata de moarte. Poate ca asta vine din credinta, dar nu in sens religios. Ma refer la convingerea ca exista un 'dincolo', si o curgere a vietii catre infinit, asemeni fluviului care se varsa in mare...o mare a infinitelor posibilitati. Am fost intotdeauna convinsa ca sufletul meu e liber sa exploreze acest infinit, in orice forma, univers sau timp, si ca nicio entitate, luminoasa ori intunecata, nu-mi poate decide directia zborului. Eu sunt aici pentru ca am vrut sa fiu aici, si pot sa plec oricand, nu pierd nimic, nu castig nimic daca stau aici o zi sau o ora sau un minut in plus. Nu e nimic pe aceasta planeta ce eu sa nu fi trait deja, in alte lumi, sau in alte timpuri, si daca am 'ratat' ceva ma pot intoarce oricand, caci timpul meu este infinit, nu liniar. Viata aici, pe aceasta planeta, in acest timp, in aceasta forma nu mi-e atat de draga incat sa ma tem ca o pot pierde. Stiu ca se poate si mai rau, dar nu pot sa alung sentimentul ca se poate si mai bine, si ca lumea asta nu e cu nimic mai speciala decat altele. Daca am ceva de invatat, pot sa fac asta si in alta parte, la fel de bine.

De ce sa ma agat cu tot dinadinsul de viata, de drumuri cunoscute, de copacii cu frunze verzi sau galbene, de oamenii cu ochi caprui sau albastri, de oceane, de fluturi, de apusuri, de zambete, de indragosteli, de atingeri si cuvinte?
Si totusi....undeva pe acest pamant exista inimi care bat in ritmul inimii mele. Si poate doar pentru acest motiv, deocamdata, merita sa mai stau prin preajma.

joi, 9 iulie 2015

Despre iubirile pamantene (2)

2. FOC

Exista iubiri ce te transforma, asa cum focul mesterului transforma nisipul in sticla, si fierul in otel...

Exista iubiri care-ti lumineaza drumul precum facliile aprinse de exploratori in catacombele unui labirint...

Exista iubiri solare, creatoare, care te umplu de energie si care te ajuta sa cresti. Iubiri magnetice, care te fac sa le urmezi oriunde, caci atunci cand esti in raza lor te simti in stare de orice, iti dau putere si siguranta de sine, iti dau speranta. 

Exista iubiri miraculoase precum focul zeilor, daruit oamenilor de Prometeu, cel care a schimbat lumea. Dar acestea vin cu un pret, si cer un sacrificiu. Asemenea iubiri sunt cele daruite lumii de profeti, sfinti, martiri, si eroi. Asemenea iubiri se daruiesc pe sine lumii intregi.

Exista iubiri ce mocnesc tacut, in adancuri, nerostite si nestiute, precum vulcanii adormiti. Cand se dezlantuie, sunt de neoprit si inving orice obstacole. Sunt marile povesti de dragoste, ce se transmit din generatii in generatii..

Exista iubiri asemeni flacarilor ce-ti arata calea spre comori ingropate in vremuri stravechi, daca ai curajul sa le urmezi in desisul padurii...

Exista iubiri ce se aprind imediat, cu o flacara mistuitoare, dar se sting la prima suflare de vant..sunt iubiri de tinerete, intense, dar nerabdatoare si nestatornice...

Exista iubiri ce se inalta pana la stele, ca focul de tabara aprins pe varf de munte. Acestea se aprind mai greu, si au nevoie de multa atentie si grija, dar lumina lor strabate distanta si timpul. Vantul nu le stinge, ci le sporeste puterea. Acestea sunt iubirile 'cu istorie' ce au trecut prin greutati si incercari de tot felul, dar au rezistat si au devenit si mai puternice cu trecerea anilor.
"Distanta este pentru iubire, ca vantul pentru foc: pe cel mic il stinge, pe cel mare il aprinde si mai tare" (Roger de Rabutin)



miercuri, 8 iulie 2015

Despre iubirile pamantene (1)


Daca o fiinta din alte lumi ar aparea in fata mea acum, si m-ar intreba ce este iubirea omeneasca, mi-ar fi imposibil sa-i dau o descriere clara si precisa. Sunt prea multe variatii si nuante ale iubirilor pamantene, si niciuna din ele nu ar trebui considerata mai 'adevarata' sau mai 'autentica' decat celelalte. Mi-ar trebui un punct de reper, o metafora, un element primordial..

1. APA

Exista iubiri ce se aseamana unui lac de munte - linistite si transparente. In apa lor te poti oglindi, fara sa te simti judecat sau mintit, in ele te poti scufunda fara sa iti pierzi rasuflarea. La ele te intorci dupa drumuri lungi si primejdioase. Oricat de zbuciumat ar fi sufletul tau, oricate indoieli ai avea, pe malul acestor iubiri iti gasesti alinarea, si te simti acasa. Sunt acele iubiri care se nasc din prietenie si incredere, si care pot dura o viata intreaga.

Exista iubiri-oceane, cu valuri care se inalta pana la cer si se lovesc zgomotos de stanci. Iubiri imposibile, care te inspaimanta, pentru ca nu stii unde incep si unde se sfarsesc. Daca te apropii prea mult te poti pierde cu totul, fara sa mai poti iesi niciodata. Stii care sunt riscurile si totusi mergi inainte, fascinat, hipnotizat. Te lupti cu valurile si incerci sa le stapanesti, ca un surfer. Cand reusesti sa te urci pe coama unui val, te simti imparatul lumii. Esti atat de sus incat poti atinge cerul. Dar in clipa urmatoare iti pierzi echilibrul si te scufunzi in adancuri. Timpul se opreste in loc si nu mai stii cine esti si cum ai ajuns acolo -esti parte din ocean si el e parte din tine. Aceste iubiri pot dura o eternitate.

Exista iubiri torentiale care incep pe neasteptate, ca ploile calde de vara. Te uda pana la piele dar te fac sa zambesti si sa dansezi, ca un copil. Si chiar daca se termina la fel de neasteptat cum au inceput, iti raman in minte ani de-a randul la fel de vii si de clare ca in clipa in care le-ai trait. Sunt iubirile primului sarut, si ale primelor atingeri...

Exista iubiri-oaze, care-ti alina setea cand pribegesti prin deșert. Aceste iubiri se daruiesc altora, fara sa ceara nimic in schimb, in afara de un zambet si o multumire, uneori nici atat. Dar ele isi traiesc fericirea prin ceilalti.

Exista iubiri-lagune albastre, de o frumusete ce-ti taie rasuflarea. Aceste iubiri traiesc in propriul lor paradis, fara sa se lase atinse nici de invidie, nici de gelozie, nici de nebunia vietii. Sunt iubirile ce au ca deviz simplitatea, naturaletea, si evolutia spirituala - acestea sunt iubirile dintre sufletele-pereche.

Exista iubiri-fluvii, care-si croiesc drum printre paduri si munti. Pe firul lor poti calatori catre tinuturi ascunse si indepartate, din trecut pana in viitor, din departari in departari. Iubiri prin care descoperi lumea si din care inveti cel mai mult, caci ele te poarta acolo unde nici nu visai. Aceste iubiri nu isi schimba curgerea pentru tine, ci tu trebuie sa curgi in directia curentului lor. Acestea sunt iubirile iniţiatice si ele dureaza atat cat este necesar pentru ca sufletul tau sa-si atinga destinatia.

Exista iubiri- izvoare tamaduitoare. Putini sunt cei care ajung la ele, putini sunt cei care le inteleg menirea. Trebuie sa crezi ca sa le simti puterea, caci apa lor pare o apa obisnuita. Daca inima ta se deschide, vei primi vindecarea pe care o cautai dintotdeauna.

Exista iubiri-ninsori, care ti se astern treptat in suflet, an dupa an, si acopera cu albul lor toata mizeria si durerea. Sub zapada lor, trecutul isi pierde conturul, si totul este iertat. La adapostul lor te poti ascunde de vifor si de temeri, departe de zgomotul lumii. Aceste iubiri nu se grabesc nicaieri, pentru ca au vazut deja tot ce era de vazut. Singurul lucru pe care il mai au de facut este sa reflecteze la sensul vietii, si sa le dea si altora din intelepciunea lor.  Acestea sunt iubirile maturitatii.

Exista iubiri-curcubeu, care apar dupa furtuna, si care-ti insenineaza viata. Apar ca un mesaj de speranta, ca un vis. Frumusetea lor iti reaminteste de frumusetea lumii. Nu sunt pentru a fi atinse, si oricat ai incerca, nu le poti cuprinde in palme, ci doar in priviri si in suflet. Trebuie doar sa le intelegi mesajul, sa te ridici si sa iti vezi mai departe de drum. Cum ai clipit, au disparut. Dar imaginea lor va ramane cu tine pentru totdeauna...